Portelan

In arderea asta de timp,inteleg ....cum misuna gindirea ta rafinata si schimbatoare ca un hamelion....

Inteleg..dorinta de a smulge din fruct macar o simburica.....

De ce ma mir? sint un muritor ca si ceilalti......

In tacerea asurzitoare este un zgomot bizar,care imi sustrage suflarea...vreau sa mai dorm,visul este refugiu...si de cite ori ma trezeam credeam ca am ajuns in infern....

Ziua asta va fi lunga,ca un secol,va fi transparenta ca o ciata,va fi stoarsa ca o lamie...si va fi uitata ca si cum nu a fost......

Schelet de muritor....nu stie sa plinga in rind cu cei ce pling...
Exista ca un vas in care nu ai ce sa pui pt ca e spart...
spartura-i lesne pt el....
spartura-i indreptatire de la adevar.....
Exista ca niste stafii care vin in viata ta si pleaca....lasind amar sau vlaga amintirilor de zi..de ieri.....
Se imbuiba cu finta'ti pina vrea sa te goleasca..dar nu'i pasa....pt ca e un schelet care exista.....o spartura.....

***azi***

Mi-am scuturat azi solzii lihniti de murdarie si pudoare.....
Si am lasat si traista grea cu bolovani...
Dar mai ramine salasluit in vremuri ceva ce am ascuns.......
Ma doare...o viata din citi'va ani muritori....
Ma doare'o lacrima ce no stiut'o nimeni inca....M-a doare tot ce scriu si stiu,ca nepatruns ramin in zare ,o iota de nimic.....
M-am retras deja....si ma gasesc in a fi bine,decit in voci asurzitoare de voi cei care un gram nu stiti de ce insemna a stirpi din tine,fiinta amestecata cu venin si spin.....
Sint rece ca niciodata pina acum...nu vreau nici ura nici iubire..vreau nepasare sura citeta'n ochii mei caprui...
Sint un Cioran disperat..si eu il urasc pe Cioran...il urasc pt ca l-am iubit cindva....
Stupefiant al timpului neincetat,in vremi "memento" te-ai oprit....trecut care esti ieri deja...vreau sa te uit......

Nu vreau a ma satura ...de setea de ati devora fiintza'ntreaga....

MOMENTOS

I am your shadow

Забыть... Какое слово! В нем и ужас, и утешение, и обман! Кто мог бы жить, не забывая? Но кто способен забыть все, о чем не хочется помнить? Шлак воспоминаний, разрывающий сердце. Свободен лишь тот, кто утратил все, ради чего стоит жить.

                                                                                             Эрих Мария Ремарк